Momente din istoria Facultăţii de Matematică

Google+TwitterFacebook

Cuprins

Momente din istoria matematicii clujene

„La Universitatea din Cluj s-a dezvoltat spiritul de muncă colectivă, semn contemporan al activităţii ştiinţifice… Meritul cel mare în buna organizare a Secţiei matematice la Cluj îl are profesorul D. Pompeiu,… care a ştiut să învingă greutăţile începutului, făcând sacrificii rare, ca acela de a veni lunar la Cluj, timp de 12 ani de zile să facă cursuri”. (P. Sergescu, Matematica la români).

Citatele de mai jos, extrase din procesele verbale ale consiliului profesoral al Facultăţii de Stiinţe, sunt suficiente pentru a justifica afirmatia precedentă.

„Domnul Pompeiu, cu începutul anului şcolar 1920-21 va face cursuri la această secţiune” (18 august 1920).

„Consiliul hotărăşte în unanimitate şi aprobă cu aplauze ca Dl Profesor D. Pompeiu, de la Universitatea din Bucureşti, să fie invitat şi pentru anul scolar 1921-22 la Facultatea noastră” (27 septembrie 1921).

„Chestiunea angajării Dlui Profesor D. Pompeiu şi pentru anul viitor” (9 iunie 1923).

Incepând cu 1 oct. 1920, „La propunerea Dlui Profesor Dr. D. Pompeiu, Consiliul însărcinează pe Dl. Dr. Gh. Bratu cu direcţiunea şi organizarea Institutului de Astronomie”.

„La propunerea Dlui Profesor Dr. Gh. Bratu, Consiliul numeşte pentru anul scolar 1920/21 pe Dl. Dr. D. Pompeiu de director al Seminarului de Matematici, iar pe Dl. Dr. A. Angelescu de director al Seminarului de Geometrie şi Mecanică”.

„Profesorul Gh. Bratu arată necesitatea instalării cât mai repede a unui Observator Astronomic la Cluj. Domnia sa a comandat două lunete mari la casa Zeiss şi nu are unde le instala” (6 octombrie 1921).

„Domnul Nicolae Abramescu, fiind numit la Scoala Politehnică din Bucuresti, Directiunea Seminarului de Matematici cere intervenţia pentru ca Dl. N. Abramescu să rămână la Facultatea noastră, fiind nevoie de Domnia sa” (28 noiembrie 1921).

„Domnul Decan mai înainte aduce urări de bun sosit, salutând în numele colegilor, pe Dl. Prof. Gh. Demetrescu, detaşat la Observatorul Astronomic al Universitătii noastre” (13 dec. 1921).

„George Iuga, doctor în matematici la Universitatea din Strasbourg, să fie numit profesor titular la Catedra de matematici generale”.

„Th. Angheluţă, doctor în matematici de la Universitatea din Bucuresti să fie numit profesor titular la Catedra de Algebră Superioară” (Precedentele trei note sunt datate 2 octombrie 1923).

Cu data de 1 iulie 1924, „Ion Armeanca este numit preparator la Observatorul Astronomic din Cluj”.

O fotocopie a tabloului primilor licentiati în matematici de la Facultatea de Stiinte din Cluj (iunie 1924) cuprindea patru absolventi (V. Mioc, I. Curea, I. Armeanca şi I. Maxim) şi nouă profesori: Dr. N. Abramescu, Dr. Th. Anghelută, Dr. Gh. Demetrescu, Dr. Gh. Bratu, Dr. A. Angelescu, Dr. A. Teodosiu, Dr. V. Desmireanu, Dr. G. Iuga şi (în centru) Dr. D. Pompeiu.

Credem a fi binevenită o sinteză a primei perioade din viata Sectiei de Matematică a Facultătii de Stiinţe de la Universitatea „Regele Ferdinand” din Cluj.

Mentionăm mai întâi că Facultatea de Stiinţe era formată din 5 secţii: Matematică, Fizică, Chimie, St. naturale, Geografie.

Secţia Matematică cuprindea următoarele 7 „catedre”:

  1. Geometrie analitică şi descriptivă
  2. Matematici generale
  3. Mecanică
  4. Teoria funcţiilor
  5. Analiză
  6. Algebră
  7. Astronomie

La acestea se adaugă Seminarul de matematici (organizat de D. Pompeiu), Seminarul de mecanică şi geometrie (A. Angelescu) şi Observatorul Astronomic (organizat de Gh. Bratu).

Inimosului mănunchi de profesori ai Secţiei de matematici i se alătură (cu data de 1 oct. 1926) un suflet larg şi nobil – născut spre dăruire: Profesorul Petre Sergescu, acest om „dăruit în întregime pasiunii sale pentru tară şi pentru ştiinţa noastră”, cum îl caracterizează O. Onicescu).

Merită să fie amintită şi dorinţa lui Gr. Moisil de a lucra la această facultate. Să spicuim din scrisorile sale.

  • Dintr-o scrisoare adresată unchiului său Constantin Drăgan:”Dragă unchiule, am să-ti fac o mare rugăminte. Mi-ai promis dumneata că, atunci când voi avea nevoie, te vei interesa mata de posibilitatea de a lua eu vreun post pe la Facultatea din Cluj… De aceea te-aş ruga pe dumneata să te interesezi dacă la Facultatea de Stiinţe din Cluj nu se face vreo conferintă liberă. Profesorii secţiei de matematici mă cunosc în mare parte, există la Cluj o apreciere pare-mi-se mai justă asupra valorii stiinţifice… D. A. Angelescu a făcut o cerere de transferare la Bucuresti… Dacă în locul lui se intenţionează numirea lui D. V. Ionescu atunci ar rămâne liberă conferinţa acestuia şi aş putea fi eu numit… mă bizui pe d-ta şi pentru a evidenţia în faţa profesorilor faptul că numirea mea nu ar fi în nici un caz o alegere gresită…”
  • Din scrisoarea expediată părinţilor, de la Paris (12 ianuarie 1931):”Dragii mei, Eu am primit o scrisoare recomandată de la tata despre catedra de Mecanică din Cluj. Cred că e mai bine să nu fac nimic… Există la Cluj o conferinţă, pe care o ţinea Sergescu şi pe care au de gând să o dea unuia Tiberiu Popoviciu, băiat bun, dar care abia anul acesta o să-şi susţie teza..”
  • De remarcat ca pe T. Popoviciu, Moisil îl cunostea de la Paris, după cum reiese din scrisoarea către părinţi (24 feb. 1931):”Sâmbătă seara am dat un fel de mică masă în cinstea Dlui Stoilov… Eram peste tot 8 oameni şi anume: dna şi d. Stoilov, dna şi d. Proca… eu, Teodorescu, unul Tiberiu Popoviciu şi o dră Marcus.”
  • La 24 februarie 1932, mama îi scrie:”Dragă Grigri,… Noutăţi: Dnii Călugăreanu şi Bădescu au fost numiţi asistenţi la Facultatea din Cluj… S. Sanielevici suplinitor la catedra de geometrie descriptivă la Cluj, în locul lui C. Costin sau Costiu dimisionat.”
  • De la Roma (7 iunie 1932), către familie:”Dragii mei, … Am făcut, cum v’am scris din Lwow, o conferinţă la Cernăuţi. Totuşi, după impresia avută cred că au să-l facă profesor întâi pe Miron. Mai e încă loc şi la Iaşi o catedră… De asemeni sunt două catedre la Universitate la Cluj. Toate astea au să se scoată la concurs.”

Momentul ‘Congrese’

Organizarea activităţii ştiinţifice în general, a cercetării în special, a stat în atenţia spiritelor înalte ale vremii. Ca urmare, în august 1920 ia fiinţă „Societatea de Stiinţe din Cluj”, având şi o publicaţie „Buletinul Societătii de Ştiinţe din Cluj”.

De asemenea (cum s-a văzut mai sus) în cadrul Secţiei de Matematici a Facultăţii de Stiinţe de la Universitatea din Cluj, se înfiinţează „Seminarul Matematic”, avându-i ca directori pe D. Pompeiu şi Gh. Bratu.

Menţionăm aici şi înfiinţarea (în 1922) a Seminarului pedagogic universitar având ca scop principal organizarea practicii pedagogice a studenţilor.

Cristalizarea cercetărilor matematice este datorată în primul rând simpaticului profesor Paul Montel, director de onoare al Seminarului Matematic, „doctor honoris causa” al Universitătii din Cluj şi Cernăuţi.

Societatea Română de Matematici intenţiona de multă vreme să-i reunească pe matematicienii români în cadrul unui congres. O primă încercare a constituit-o adunarea generală de la Bucureşti (aprilie 1927). Bucurându-se de concursul şi sprijinul unor eminenti savanţi străini, precum P. Montel şi W. Sierpinski, apelul adresat matematicienilor români, de către Comitetul de initiaţivă, a avut un neaşteptat răsunet: peste o sută de persoane răspund favorabil, iar participarea lui Vito Volterra a dat o notă aparte de strălucire primului Congres al matematicienilor români.

Sedinţa de deschidere a Congresului a avut loc în Aula Magna a Universităţii din Cluj, la data de 9 mai 1929 (orele 17). Discursul inaugural a fost pronuntat de Gh. Tiţeica, secretar general al Academiei Române şi presedinte al Societăţii Române de Stiinţe. Cităm din acest discurs: „Adevăraţii initiatori şi organizatori ai Congresului sunt profesorii de matematici de la Universitatea din Cluj şi în special Dl P. Sergescu”.

Cu ocazia recepţiei lui V. Volterra, Const. Popoviciu spunea: „Noi aparţinem scolii franceze, al cărui ilustru şi foarte simpatic reprezentant, Dl. Montel, este deja de multă vreme de-al nostru… Pe calea spre Franta noastră, Dle Volterra, Dv. sunteti părintele unei scoli matematice în România. Nu există tânăr matematician român dacă numesc tânăr de la 20 la 60 de ani şi mai mult, care să nu fi lucrat în ecuaţiile integrale al căror fondator sunteţi Dv”.

Răspunzând la discursurile de receptie, P. Montel spune: „Dumneavoastră aţi fi putut usor alege un mai demn reprezentant al scolii matematice franceze, dar cu greu aţi fi găsit un mai bun prieten al tării Dv”.

Biroul Congresului l-a avut ca preşedinte de onoare pe profesorul David Emmanuel, preşedinţi: Gh. Titeica, D. Pompeiu şi I. Ionescu, iar secretar general, P. Sergescu. Lucrările s-au desfăşurat pe patru secţiuni: Algebră şi Analiză (prezidată de S. Stoilow şi Const. Popoviciu), Geometrie (prezidată de S. Sanielevici), Matematici aplicate (prezidată de Em. Filipescu, Th. Anghelută şi A. Maior), Istoria şi didactica matematicii (prezidată de G. Bratu, G. Iuga şi O. Onicescu).

Dintre conferinţele generale o amintim pe cea a lui V. Volterra: „Asupra teoriei matematice a luptei pentru existenţă”.

La lucrările primului Congres al matematicienilor români au participat peste 150 matematicieni, dintre care patru personalităţi ilustre din străinătate. Cu această ocazie, P. Montel a ţinut la Universitatea clujeană un curs de zece lecţii cu tema: „Introducere în teoria funcţiilor întregi sau meromorfe”, iar W. Sierpinski, tot zece lectii: „Introducere în teoria mulţimilor”.

Adunarea de închidere a lucrărilor (12 mai 1929) a hotărât ca al doilea Congres al matematicienilor români să aibă loc în 1932, la Turnu-Severin.

Raportul detaliat privind acest congres se află în Mathematica vol. III/1929.

Societatea Română de Matematici l-a însărcinat pe prof. P. Sergescu (originar din Turnu-Severin) cu organizarea celui de-al doilea Congres al matematicienilor români. Comitetul de organizare a fost constituit din profesorii Secţiei de Matematici a Universitătii din Cluj. Au participat delegaţi din aproape toate ţările vecine, dar delegaţiile din Franta şi Polonia au fost impresionante. Dintre cei 225 delegati, 28 erau personalităţi ilustre din străinătate, iar din ţară, trei ministri şi presedintele Camerei Deputatilor.

Sdinţa de deschidere a avut loc la 5 mai 1932 (orele 11) în sala de spectacole a Palatului Culturii din Turnu-Severin. Cu această ocazie, presedintele Camerei Deputatilor – D. Pompeiu – spunea:

„Dv domnilor, venind să vă asociaţi lucrărilor congresului, serviţi cauza stiinţei… dar Dv doamnelor şi domnilor, venind printre noi, serviţi de asemenea, o cauză la fel de înaltă, la fel de importantă: acea operă admirabilă ce se poate numi politica prieteniilor”.

Biroul congresului i-a avut ca preşedinţi de onoare pe A. Denjoy şi P. Montel (Paris), A. Errera (Bruxelles), B. Hostinsky (Bruno) şi W. Sierpinski (Varsovia). Preşedinţii biroului au fost (precum la primul Congres), D. Pompeiu şi Gh. Titeica, iar secretar general, P.Sergescu.

Lucrările s-au desfăşurat pe următoarele şase secţiuni:

  • Analiză funcţională şi fundamentele matematicii, prezidată de C. Kuratowski (Lwow) şi S. Stoilow (Cernăuti);
  • Algebră şi analiză matematică, prezidată de Th. Anghelută (Cluj), C. Popoviciu (Iaşi) şi V. Alaci (Timişoara);
  • Geometrie, prezidată de N. Abramescu (Cluj) şi O. Tino (Timişoara);
  • Mecanică şi Matematici aplicate, prezidată de C. Teodorescu (Timişoara) şi D. Gherman (Bucureşti);
  • Istoria şi filozofia matematicilor, prezidată de D.V.Ionescu (Cluj);
  • Invătământul matematic, prezidată de G. Bratu (Cluj) şi P. Marinescu (Bucuresti).

Contribuţia esenţială la buna reuşită a acestui congres (precum şi a primului) a avut-o profesorul P. Sergescu. Sunt grăitoare, în acest sens, donaţiile comparative:

La primul Congres:

  • Donaţia Facultătii de Stiinţe: 5.000 lei
  • Donaţia prof. Sergescu:2.780 lei

La al doilea Congres:

  • Donaţia Ministerului Agriculturii: 5.000 lei
  • Donaţtia prof. P. Sergescu: 103.975 lei

Tot cu titlu de comparaţie, să cităm aprecierea lui P. Montel: „Congresul de la Cluj obţinuse un mare succes. Cel de la Turnu-Severin, prin înalta sa ţinută ştiinţifică, prin perfecţiunea organizării sale… se încheie într-o manieră strălucitoare”.

Lucrările de închidere au avut loc la 9 mai, în marea sală a Cazinoului din Băile Herculane.

Cităm din discursul (în limba franceză) rostit de W. Sierpinski cu această ocazie:

„Săptămâna petrecută în România este pentru noi unul din acele vise care nu se uită niciodată… Doamnelor şi Domnilor, permiteţi-mi să strig astăzi, la finele acestui minunat congres, nu numai să Trăiască Stiinţa Românească, ci şi (în lb. română): Trăiască poporul românesc !”.

Cu ocazia Congresului, Universitatea din Cluj a organizat, între 10 şi 24 mai, o „chenzină matematică” la care şi-au adus contribuţia: A. Denjoy, B. Hostinsky, S. Mandelbrojt, P. Montel şi W. Sierpinski.

Grăitoare ni se pare şi următoarea notă din raportul financiar al congresului:

„Internatul Liceului Traian (din Turnu-Severin) a adăpostit 40 de studenti ai Universităţii din Cluj, participanţi la congres”.

Cele două congrese (şi nu numai) au dat amploare mişcării matematice clujene interbelice. Pe parcursul a zece ani şcolari (1927-1936), Seminarul Matematic al Universitătii din Cluj a fost onorat de prezenţa a 14 înalte personalităţi de peste hotare: W. Blaschke (Hamburg), E. Bompiani (Roma), E. Borel, E. Cartan şi A. Denjoy (Paris), B.Hostinsky (Bruno), J. Karamata (Belgrad), P. Montel (Paris), C. Kuratowski (Varsovia), S. Mandelbrojt (Clermont Ferrand), A. Reymond (Lausanne), W. Sierpinski (Varsovia), V. Volterra (Roma), R. Wavre (Geneva).

Pe bună dreptate avea să declare Gino Loria (profesor la Universitatea din Genova):

„Când se va scrie istoria matematicii în sec. XX, va trebui să se ţină seama de minunata mişcare matematică românească”. Raportul detaliat asupra lucrărilor Congresului al II-lea se află în revista Mathematica vol. IX/1935.

Momentul ‘Mathematica’

In cea de-a doua jumătate a deceniului trei, schimbările cultural-ştiinţifice interne şi cu exteriorul se amplifică. Este contextul de efervescenţă în care apare la Cluj revista cu caracter internaţional „Mathematica”. Scopul este declarat încă de la primul său număr (I/1929): „Mathematica este o nouă publicaţie şţiintifică ce are ca scop stabilirea de legături între activitatea matematică din România şi cea din alte ţări…”.

O parte din notele şi memoriile publicate în „Mathematica” au apărut în „Buletinul Societăţii de Stiinţe” din Cluj.

Printre primii săi colaboratori (peste 150) se numără personalităţi remarcabile ale vremii precum: E. Cartan, M. Fréchet, H. Lebesgue, N. Luzin, J. Dieudonné, E. Picard, W. Sierpinski, V. Volterra, J. Hadamard şi – nu în ultimul rând – P. Montel, al cărui prim articol „Sur les familles de fonctions analytiques..” deschide seria „Mathematica”. Această lucrare a lui Montel fusese comunicată în cadrul Seminarului Matematic al Facultăţii de Stiinţe din Cluj, la 22 mai 1927. Tot în primul volum îi întâlnim pe: W. Sierpinski, D. Pompeiu, Gr. Moisil, M. Nicolescu, G. Călugăreanu, O. Onicescu …

„Mathematica” i-a avut ca directori pe G. Titeica şi D. Pompeiu, iar secretar de redactie – P. Sergescu, despre care G. Bouligand scria: „Fidel studenţilor, discipolilor săi şi încrezător în viitorul revistei „Mathematica”, P. Sergescu a găsit forţa de a o duce până la cel de-al 23-lea volum, mesaj ultim lansat în 1948 din Timişoara”. Efortul personal depus de Sergescu este ilustrat, printre altele, de contribuţia sa materială. Astfel, din bugetul pe 1938 al revistei, anume 950.000 lei, contribuţia personală a lui Sergescu este de 430.000 lei! (In timp ce – după cum mărturisea prof. G. Pic – el umbla cu pantaloni cârpiţi).

Ne putem da seama de răsunetul internaţional al revistei, fie şi numai enumerând tările de baştină ale unora dintre colaboratori: Polonia, Franţa, Grecia, Iugoslavia, URSS, Elveţia, Germania, India, Belgia, USA, Bulgaria, Cehoslovacia, Peru, Algeria, Italia, Austria.

Din primul comitet de redacţie făceau parte: N. Abramescu, A. Angelescu, Th. Angheluţă, G. Bratu, A. Davidoglu, D.V. Ionescu, O. Onicescu, C. Popoviciu, S. Sanielevici, S. Stoilow, V. Vâlcovici si G. Vrânceanu.

Volumul II/1929 al revistei este oferit ca omagiu profesorului David Emmanuel („profesorul iubit a cincizeci de generaţii de ingineri, ofiţeri, profesori, cărora a ştiut să le insufle dragostea de ştiinţă şi de muncă”) la împlinirea vârstei de 75 de ani. De asemenea, în „Nota Redacţiei” din vol. IV/1930, citim: „Domnul E. Picard, Secretar perpetuu al Academiei de Stiinţe din Paris, a binevoit să ne autorizeze a publica în Tomul IV din „Mathematica” expunerea făcută în şedinţa publică din 16 dec. 1929: O privire asupra istoriei ştiinţelor şi a teoriilor fizice. Noi îl rugăm să accepte caldele noastre mulţumiri”.

Pe tot parcursul existenţei sale (deci şi în prezent) „Mathematica” a constituit o pestigioasă sursă de documentare, atât pentru profesori şi cercetători cât şi pentru studenţi. Redăm un pasaj din mărturia prof. N. Ghircoiaşu, ocazionată de sesiunea ştiinţifică de comunicări de la Universitatea noastră (10 decembrie 1993): „am fost solicitat de profesorul Sergescu să îl ajut la corecturile ce trebuiau efectuate pentru revista „Mathematica” la Tipografia Ardealul. Acolo mi-am dat seama de dificultăţile ce le întâmpina la aceste corecturi, fiind obligat să utilizeze o lupă (Menţionăm că – de copil – Sergescu îsi pierduse un ochi)… Cu ocazia cedării Ardealului de Nord…profesorul Sergescu a împachetat toate exemplarele din „Mathematica”, începând cu numărul 1. Acest lucru ne-a fost deosebit de util la întoarcerea din refugiu, căci cu colectia „Mathematica” ne-am putut completa lipsurile din biblioteca noastră…”.

Pe parcurs vom reveni cu date privind activitatea din jurul revistei „Mathematica”. Deocamdată reproducem un fragment din „Matematica la români” a lui P. Sergescu: „La Universitatea din Cluj s-a dezvoltat spiritul de muncă colectivă, semn contemporan al activităţii ştiinţifice. Acest spirit a dus la organizarea primelor două congrese de matematică ale românilor şi la publicarea revistei internaţionale „Mathematica”, care si-a făcut deja un nume bun în literatura matematică mondială”. Si nu trecuseră decât 5 ani de la apariţia primului număr. Căci pe pagina de titlu a exemplarului din „Matematica la români” – exemplar aflător la Biblioteca Facutăţii de Matematică – citim următoarea dedicatie a autorului (datată cu 6 Nov. 1934, Cluj): „Prietenului şi colegului V. Bologa cu toată dragostea şi stima pentru marea muncă şi multul entuziasm care ne animă pe toti”.

Valeriu L. Bologa – la fel ca şi Victor Marian – făcea parte (ca membru corespondent din 1933, ca membru plin din 1938) din Uniunea Internaţională de Istoria Stiinţelor, al cărei preşedinte (între 1937-47) a fost, da, Petre Sergescu. Acesta i-a oferit lui V. Marian, cu dedicaţie, unsprezece din lucrările sale de istoria matematicii. Dar şi activitatea profesorului Marian – în acest domeniu – este meritorie: traduceri (Newton, Euclid, Pascal) şi articole; vom aminti doar unul dintre acestea: „Trigonometria lui Gooden: primul manual universitar de matematică din Ardeal (vezi „Mathematica” vol.XIV/1938, pag. 205).

Să nu se creadă că activitatea matematică clujeană s-a mărginit la studii şi cercetări superioare. Strădania pentru răspândirea ştiinţelor matematice în mediul învătamântului general (dirijată cu precădere spre cultivarea tineretului) a fost mereu prezentă, dar mai ales în perioadele de efervescenţă. Spre edificare amintim doar două exemple.

  1. Revista de matematici a elevilor Liceului Gh. Baritiu din Cluj, al cărei prim număr (litografiat) apare la 15 ianuarie 1925 sub titlul: „Insemnări matematice”. Aceasta avea ca scop declarat să intermedieze între programa analitică şi nivelul pretins de Gazeta Matematică. Redactorul revistei era elevul Ion Agârbiceanu, iar printre colaboratori, P. Spacu.
  2. „Chestiuni de examen”, apărută tot la Cluj, în 1933; ultimele fascicole (litografiate) au fost redactate de I. Stamate (1943).

Activitatea didactică la Secţiunea ştiinţelor matematice pe 1931-1932

Catedre

1. Matematici generale Prof. titular: G. Iuga
2. Algebră superioară Prof. titular: Th. Angheluţă
3. Geometria descriptivă Prof. titular: N. Abramescu
4. Geometria analitică Prof. titular: P. Sergescu
5. Calcul infinitezimal în suplinire: G. Bratu
6. Astronomia Prof. titular: G. Bratu
7. Mecanica raţională Prof. agregat: D.V. Ionescu
8. Teoria funcţiunilor în suplinire: Th. Angheluţă
Seminarul de matematici Director onorific: Prof. Paul Montel
Director: Prof. D. Pompeiu
Asistent: Dr. Radu Bădescu
Secretar: N. Mureşan
Institutul pentru învătământul matematicei Director: Prof. Th. Angheluţă
Asistent: Docent Dr. G. Călugăreanu
Observatorul astronomic Director: Prof. Gh. Bratu
Astronomi: I. Curea, I. Armeanca
Preparator: Gh. Avrămuţiu
Bibliotecar: Dra Stela Comsa

Seminarul de matematici

  • Următor hotărârei luate în primul congres al matematicienilor români (Cluj 1929), al doilea congres al matematicienilor români a avut loc anul acesta, de la 5 la 9 mai 1932, la Turnu-Severin, cu toate greutăţile extrem de mari provocate de criza gravă prin care trece ţara. Societatea română de matematici (Bucureşti) a delegat pentru organizarea acestui congres pe prof. P. Sergescu. Toate circulările şi tipăriturile necesitate de congres s-au făcut în numele seminarului de matematici al Universităţii din Cluj. De altfel, jumătate din numărul total al profesorilor universitari români cari au luat parte la congres, a fost din Cluj. Deasemenea, singurii studenţi români cari au luat parte la congres, – în număr de 42,- au fost tot din Cluj, aşa că, în fond, congresul apare ca o manifestare a Seminarului de matematici din Cluj, continuare a celei din 1929.
  • In legătură cu congresul matematicienilor, Seminarul de matematici a organizat, de la 10 la 20 Mai 1932, o „decadă matematică”, proiect pe care-l avea de câţiva ani. Cinci matematicieni eminenţi din străinătate au fost invitaţi să facă cursuri la Universitatea din Cluj.Aceste cursuri au fost următoarele:
    1. Prof. P. Montel (dela Sorbona) a vorbit despre „Funcţiunile Univalente”. Lecţiunile sale vor forma un volum din celebra colecţie de monografii a dlui Borel.
    2. Prof. W. Sierpinski (din Varşovia) a expus principiile teoriei „Ansamblelor analitice”.
    3. Prof. A. Denjoy (dela Sorbona) a tratat: Câteva „Chestiuni elementare din teoria funcţiunilor analitice”.
    4. Prof. B. Hostinsky (dela Brno) s-a ocupat de „Integrarea substituţiunilor liniare”.
    5. Prof. S. Mandelbrojt (dela Clermont Ferrand) a făcut două cicluri de lecţiuni. Primul a fost despre „Funcţiunile quasi-analitice”. Iar al doilea subiect a fost despre „Seriile lui Dirichlet”.

    Directorul Seminarului de Matematici, prof. D. Pompeiu, a luat parte la această „decadă matematică”, contribuind şi la tratarea unor chestiuni de seminar matematic.

  • Anul scolar 1931-32 a văzut realizându-se o altă dorinţă scumpă a profesorilor seminarului de matematici. Marea casă de editură Gauthier Villars din Paris a început editarea unei colectii de monografii – analoage colecţiei Borel – având ca titlu: „Publications du Séminaire Mathématique de l’Université de Cluj”.Primul volum a apărut în Februarie 1932. E datorit dlui P. Montel şi are titlul „Leçons sur les fonctions entičres ou méromorphes”. Cuprinde o redactare a lecţiunilor făcute de dl Montel la Universitatea din Cluj, în anul 1929. Redactarea a fost făcută de prof P. Sergescu.Volumul a fost primit foarte bine de presa ştiinţifică internaţională. In decurs de trei luni dela apariţie, am găsit dări de seamă foarte măgulitoare în: Spinx (Bruxelles) Vol. II, Nr.4; Boletin matematico (Buenos Airea) Vol. V, Nr. 2; Boletin del Seminario matematico argentino, Ianuarie 1932, semnat de J. Rey Pastor; Revista Adamachi, Martie 1932, semnat de dna Vera Myller.
  • Revista „Mathematica” a apărut în cursul anului scolar 1931-32 cu aceeaşi regularitate, punând în distribuţie volumele III şi IV. Totuşi greutăţile excesiv de mari, care provin din criza economică, apasă asupra revistei şi o vor încetini. E probabil că în anul scolar viitor va apare cel mult un volum. De altfel, în tot cursul anului şcolar 1931-32, subvenţiile acordate din fondurile de publicaţii, revistei, s-au redus la zero, aşa că plata tipăriturei s-a făcut aproape exclusiv din donaţiile secretarului de redactie al „Mathematicei”.Toată munca cerută de publicarea revistei „Mathematica” a fost făcută în mod exclusiv şi gratuit de secretarul de redactie Prof. P. Sergescu. Expediţia se face cu ajutorul dlui N. Mureşan, secretarul seminarului de matematici.
  • In ceea ce priveste legăturile ştiinţifice cu străinătatea, avem de citat mai întâi „decada matematică”, amintită deja. In afară de aceasta notăm:
    • Universitatea din Cluj a fost reprezentată la al doilea congres al matematicienilor polonezi (Vilno, Sept. 1931) de dl. prof. P. Sergescu. Ca o recunoastere a sfortărilor şcoalei matematice clujene, dânsul a fost proclamat preşedinte de onoare al congresului.
    • Invitat la Universitatea din Clermont Ferrand dl profesor P. Sergescu a făcut la Facultatea de Stiinţe de acolo, în Ianuarie 1932, un curs despre Istoria Matematicei în Antichitate şi în Evul Mediu.
    • „Institute de hautes études de Belgique” (Bruxelles) a invitat pe Prof. P. Sergescu să tină două lecţiuni de algebră superioară. Le-a făcut la începutul lui Februarie 1932, tratând despre „La position des zéros des polynomes et de leurs dérivées”.

Institutul pentru învătământul matematicei

  • A organizat cursuri de matematici elementare, care au avut de scop pregătirea studenţilor anului preparator. In anul scolar 1931-32 nu a avut loc nici un examen de capacitate pentru ocuparea posturilor din învătământul secundar.
  • S-a făcut un Seminar Matematic săptămânal, condus de dl prof. Th. Anghelută si având ca secretar pe prof. D. V. Ionescu.
  • S-a început alcătuirea unui fişier cu rezumate ale memoriilor mai însemnate din diferite reviste.
  • Dl P. Sergescu a făcut un curs special de Istoria Matematicii, tratând despre „Matematica în Evul Mediu şi în timpul Renaşterei”.
  • Dl D. V. Ionescu a făcut un curs special de „Mecanica fluidelor”.

Observatorul astronomic

Neajunsurile semnalate în anuarul precedent, s-au accentuat foarte mult anul acesta. Deoacamdată nici vorbă nu mai poate fi de terminarea etajului I al pavilionului central, cu lipsa aproape totală de fonduri ce ni s-a destinat anul acesta.

Luneta ecuatorială cu telescopul sunt în curs de montare, cu mare întârziere. Deocamdată, directorul Observatorului, prof. G. Bratu, a adunat personal o serie de clişee mai importante, pe care le-a explicat în sala cea mare a Universitătii, la aparatul de proiecţie al Universitătii şi pe care le va folosi în conferinţele de curs cu proiecţii, pe care le va face în anii viitori.

Momentul ‘Refugiu’

Perioada interbelică şi în special anii ’30 au reprezentat pentru cercetarea matematică clujeană „deceniul de aur”. Adevăratul mentor poate fi considerat pe drept profesorul P. Montel, membru al Academiei din Paris (1937) şi „decan de onoare” al Sorbonei (1947). Ceea ce l-a atras în România a fost prietenia cu Titeica şi Pompeiu. Asociat acestuia din urmă, Montel se implică în activitatea Seminarului Matematic de la Cluj. Ani de-a rândul a participat la „Săptămâni matematice” cu lectii şi conferinţe. Ca urmare se publică „Leçons sur les fonctions entičres ou meromorphes” (Paris 1932), culese de către P. Sergescu, precum şi „Leçons sur les fonctions presque périodiques”, redactate de către T. Popoviciu.

In acelasi context amintim: „Leçons sur les ensembles analytiques” (W. Sierpinski), „Leçons sur les polynomes d’approximation” (T. Popoviciu), „Leçons sur les recherches récentes sur la théorie des polynomes” (P. Sergescu).

Evenimentele legate de cel de-al doilea Război Mondial au zdruncinat activitatea universitară. Cedarea Ardealului de Nord a făcut ca Secţia de matematică a Universităţii din Cluj să se refugieze la Timişoara. Este greu de închipuit agitaţia şi îngrijorarea acelor zile… Universitatea primise termen de evacuare, 2 săptămâni. Patrimoniul este depozitat provizoriu la Turda şi Alba Iulia. Reproducem un moment relatat de prof. N. Ghircoiaşu: „Cu ocazia cedării Ardealului de Nord, eu fiind concentrat, mi s-a acordat o singură zi pentru a-mi vedea părinţii din Cluj. Trecând pe la Universitate am aflat că în aceeaşi zi trebuiesc evacuate toate facultăţile. Cu greu am făcut rost de nişte lăzi în care am aranjat toate cărtile bibliotecilor noastre cumpărate de noi…”.

Revista „Mathematica” îşi continuă cu perseverenţă rolul de tribună a ştiinţei româneşti şi nu numai… Ne gândim, de exemplu, la protestul publicat în vol. XVII/1941: „Astăzi, 1 sept. 1940, reunită în sedinţă solemnă, în Aula sa, Universitatea Română a Daciei Superioare, avându-şi sediul la Cluj, protestează cu ultimă energie contra mutilării corpului Ardealului.

Drepturile noastre milenare, sacrificiile a sute dintre generatiile noastre, munca noastră dură şi onestă de toate zilele pentru înaintarea culturii, au fost călcate în picioare. Nu vrem să murim înainte de a striga, pentru a denunţa în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei universale violenţa a cărei pradă am fost.

Jurăm să ne facem datoria fie ca soldaţi, fie acolo unde vom fi chemaţi, pentru a face să triumfe drepturile noastre.

Si dacă suntem forţaţi să părăsim momentan acest leagăn al ştiinţei şi conştiinţei naţionale, Alma Mater Ferdinandina Napocensis, cerem să fim socotiţi ca mobilizaţi în Ardeal, într-o altă sedinţă a Universităţii Daciei Superioare, pentru a răspîndi marele şi nepieritorul adevăr al drepturilor noastre şi al vechimii noastre pe aceste meleaguri.”

Printre cei 26 semnatari ai protestului se numără N. Abramescu, Th. Angheluţă, Gh. Bratu, D.V. Ionescu, I. Muşlea, E. Panaitescu, D.D. Roşca, P. Sergescu, G. Spacu, E. Speranţia.

Seminarul Matematic al universităţii rămâne pe mai departe un focar de cultură matematică şi un veritabil adăpost intelectual şi nu numai..

Ca ilustrare să cităm din prefaţa lucrării lui Piotr Szymanski „Essai sur la théorie mathématique des sensations de couleurs” (Mathematica, vol. XIX/1943):

„Războiul a întrerupt această lucrare şi m-a obligat să-mi părăsesc căminul. Mă aflam în România – manuscrisul rămăsese la Varşovia. România i-a primit generos pe refugiaţii polonezi, eu am probat această generozitate într-o manieră mişcătoare… Fie-mi permis să exprim aci profunda mea recunoştinţă acestei tări ospitaliere, unde am găsit atâţia prieteni sinceri şi să le exprim tuturor cele mai calde mulţumiri. Mulţumesc Universităţii şi, mai ales, Seminariilor de Matematică şi de Fizică teoretică, precum şi Institutului de Psihologie din Cluj. Multumesc îndeosebi profesorului Petre Sergescu, ale cărui preocupări şi solicitudine amicală mi-au facilitat condiţiile de existenţă în exilul meu”.

Funcţionând în refugiu la Timişoara (1941-43), Cercul matematic al Societăţii de Stiinţe din Cluj s-a bucurat de o valoroasă participare, precum: E. Bompiani (Roma), D. Pompeiu, Th. Angheluţă, N. Abramescu, M. Ghermănescu, V. Alaci, G. Bratu, Gh. Th. Gheorghiu, D.V. Ionescu, G. Călugăreanu, I. Stamate, Gh. Iuga, I. Armeanca, C. Iacob, V. Marian, E. Arghiriade…

Sufletul întregii activităţi era P. Sergescu, cel care a şi redactat „Procesele verbale…”. Procesul verbal no.1 (de Marţi, 4 martie 1941) consemnează: „şedinţa se deschide la orele 6 d. a. sub prezidenţia Dlui prof. Th. Angheluţă”, care arată că „actele Cercului Matematic din Cluj s-au pierdut în timpul evacuării, dar… noi ne continuăm munca bazaţi pe tradiţia stabilită în douăzeci de ani de strădanii la Cluj”.

Marţi, 1 iulie 1941 este salutat prof. D. Pompeiu venit din Bucureşti. Cu această ocazie se organizează o „săptămână matematică”, continuând tradiţia de la Cluj.

La şedinţa de Vineri, 11 iulie 1941, se studiază următoarea problemă propusă de D. Pompeiu: „Bisectoarea unui triunghi e mai mică decât semisuma laturilor vecine ei”. Această şedinţă a inspirat „o oră de seminar matematic” a lui P. Sergescu.

In procesul verbal din 26 noiembrie 1941 se aduc omagii profesorului Gh. Bratu (decedat la 1 sept. 1941) şi sunt salutaţi colegii reîntorşi de pe front: G. Călugăreanu şi I. Armeanca.

Miercuri, 4 februarie 1942 „şedinta se desfăşoară sub auspiciile Facultăţii de Stiinţe din Cluj, fiind prezidată de preşedintele Societăţii de Stiinţe din Cluj (fost preşedinte al Academiei Române) Emil Racoviţă, care anunţă participarea ştiinţei româneşti la doliul matematicii franceze prin decesul lui Emile Picard şi Henri Lebesgue”. Este posibil ca acest eveniment să fi prilejuit lucrarea „Comemorarea iluştrilor matematicieni E. Picard şi H. Lebesgue” a lui Th. Angheluţă şi P. Sergescu (Timişoara 1942).

La şedinţa din 29 mai 1942 iau parte şi eleve ale liceului din Arad şi Timişoara. Aci e locul să reproducem un pasaj din Comunicarea lui Horia Colan făcută cu ocazia şedinţei comemorative din 10 dec.1993 la Universitatea din Cluj; şedinţă consacrată lui P. Sergescu (100 de ani de la naştere): „L-am cunoscut la Arad în anii refugiului, când împreună cu soţia sa, scriitoarea Maria Kasterska, ne-a prezentat conferinţa la Centrul cultural francez, condus de profesorul Henri Michel. Venea cu plăcere la Arad şi pentru ambianţa culturală şi ştiinţifică (Societatea de matematică) de la Liceul Moise Nicoară…”.

La 26 mai 1943 expune E. Bompiani de la Universitatea din Roma.

Ultimul proces verbal este consemnat cu ocazia săptămânii matematice (5 iunie 1943).

Din Prefaţa la Cursul de algebră superioară vol. II publicat de Th. Angheluţă în 1945:

„Paginile următoare au fost tipărite în vremuri de grea restrişte pentru neamul românesc ca şi pentru aproape întreaga omenire… Totuşi am ajuns să scriu prefaţa ! Se vede că omul capătă puteri nebănuite din dorinţa de a servi, din idealul de a-şi împlini datoria! şi am avut grijă nemărginită ca lucrarea să nu se resimtă de zbuciumul sufletesc al autorului… Studenţii, care vor veghia târziu noaptea, meditând pe foile acestui curs, să-şi aducă aminte că au fost scrise spre a le înlesni urcarea pe culmile senine şi înalte ale ştiinţelor matematice”.

Momentul încercării

Cuvântul „încercare” de mai sus are două sensuri; primul se referă la încercarea prin care urma să treacă ţara, naţiunea, omenirea. Cel mai apăsat avea să simtă această încercare profesorul Petre Sergescu. Dacă între 1945-46, Sergescu este rector al Politehnicii din Bucureşti, vremurile vitrege îl obligă să se înstrăineze de ţara pe care a iubit-o şi servit-o cu atâta suflet. Se stabileşte la Paris, unde îşi continuă activitatea recunoscută mai mult de către străini dacât de către ai săi.

Participant la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale (lecţii, congrese, conferinţe) şi membru a 13 academii, societăţi şi comitete internaţionale, P. Sergescu a decedat în noaptea de 20-21 decembrie 1954 (Tocmai începuse un articol în memoria profesorului şi colaboratorului său – D. Pompeiu- care încetase din viată la 7 octombrie a aceluiaşi an. Seara târziu, obosit, îşi zise: „Il voi termina mâine…” Dar nu l-a mai terminat !)

In „Fondul Fréchet” al Academiei de Stiinţe din Paris figurează şi un apel al lui René Taton pentru subscriptii ocazionate de decesul lui P. Sergescu întru ajutorarea văduvei sale Maria Kasterska. Apelul este datat cu 4 ianuarie 1955. Fréchet contribuie cu 5000 franci.

Incă două momente care ilustrează legătura de suflet şi inimă a lui Sergescu, cu Universitatea Clujeană:

  • O dedicaţie pe cartea „Pierre Sergescu, 1893-1954”, caligrafiată de Marija Kasterska: „A la Bibliothčque de l’Université qui a été şi chčre á mon mari et á moi, j’offre ce livre qu’il ne peut pas lui offrir, lui męme”.
  • Un citat din comunicarea profesorului N. Ghircoiasu (din care am citat şi mai sus): „In anul 1958, la prima noastră ieşire în Franţa, am vizitat-o pe d-na Sergescu, singură şi foarte tristă. Ni s-a părut deosebit de emoţionată mai ales când ne-am exprimat dorinţa să mergem la mormântul profesorului din cimitirul polonez din Montmorency… Acolo, în mormântul de bazalt cu inscripţia: „J’ai ce que j’ai donné”, odihneşte Profesorul nostru.

Cu lacrimi în ochi d-na ne-a spus că ce mult ar fi dorit să fie înmormântat în România. Noi am făcut promisiunea că la prima ocazie vom aduce pământ românesc să-l punem pe mormânt… După 2 ani am fost din nou la Paris şi am adus pământ… luat dintr-un rondou din curtea Universităţii. I-am găsit alături în cimitirul din Montmorency. Am depus pământul din România, o lumânare şi o lacrimă pentru aceşti oameni din care rar se mai întâlnesc”.

Un alt mare profesor vitregit al vremii, marginalizat a fost Theodor Angheluţă.

Al doilea sens al cuvântului „încercare” se referă la strădaniile de refacere în domeniul învătământului universitar şi al cercetării matematice clujene.

Odată cu sfârşitul războiului, revenită la Cluj în 1945, Universitatea îsi reia activitatea. In vara aceluiaşi an se înfiinţează Universitatea cu limba de predare maghiară, purtând numele matematicianului ardelean Iános Bolyai.

Cu ocazia „reformei învătământului” din 1948, Universitatea ia numele savantului V. Babeş, iar Facultatea de Stiinţe se împarte în 4 facultăţi: Matematică şi fizică, Chimie, Geologie – Geografie, Stiinţe naturale. In cadrul Facultăţii de Matematică şi fizică funcţionau 6 catedre: Analiză, Teoria funcţiilor, Ecuaţii diferenţiale, Geometrie, Mecanică şi căldură, Electricitate- Optică – Fizică teoretică.

Ulterior catedrele vor fi comasate în:

  • Catedra de analiză, algebră şi geometrie
  • Catedra de ecuaţii diferenţiale şi informatică.

Anul 1959 aduce două mari evenimente organizatorice:

  • Infiinţarea Institutului pedagogic de 3 ani;
  • Unificarea celor două universităti sub denumirea „Universitatea Babeş-Bolyai”.

In 1961 ia fiinţă Facultatea de Studii economice, iar un an mai târziu (1962), Facultatea de matematică şi fizică se desparte în două facultăti: Facultatea de matematică-mecanică şi Facultatea de fizică. Ulterior (1963), Institutul pedagogic de 3 ani este încadrat în Universitate.

Dacă ar fi să tatonăm direcţiile de cercetare în matematica Clujeană, primele intenţii s-ar putea descifra din sectiunile primelor două congrese ale matematicienilor români.

Ca direcţii principale amintim:

  1. Ecuaţii diferenţiale şi integrale: Gh. Bratu, Th. Angheluţă, P. Sergescu, D. V. Ionescu
  2. Ecuaţii funcţionale (si cu diferenţe finite): Th. Angheluţă, A. Angelescu, G. Iuga, T. Popoviciu. Mentionăm aci şi preocupările în domeniu ale lui F. Radó, cu aplicaţii la nomograme.
  3. Teoria funcţiilor (şi topologie): Th. Angheluţă, N. Abramescu, P. Sergescu, G. Călugăreanu, T. Popoviciu. In mod aparte să amintim Cercetările operaţionale (I. Maruşceac) şi Analiza funcţională (I. Muntean).
  4. Algebră şi teoria numerelor: Th. Angheluţă, P. Sergescu, T. Popoviciu, Gh. Pic (părintele Scolii Clujene de algebră modernă).
  5. Analiză numerică: T. Popoviciu, D.V. Ionescu, I. Borbely (ultimii doi fiind remarcaţi în integrarea numerică, iar primul în teoria aproximării)
  6. Geometrie: N. Abramescu, T. Mihăilescu (geometrie diferenţială-proiectivă şi varietăţi liniare), E. Gergely (geometrie integrală şi algebrică, geometrii non-euclidiene). Preocupările de geometrie diferenţială l-au condus pe M. Tarină către studiul algebrelor Lie.
  7. Istoria şi filozofia matematicii: P. Sergescu, V. Marian
  8. Mecanica teoretică şi relativistă: M. Drăganu, T. Vescan
  9. Astronomie şi astrofizică: Gh. Bratu (organizatorul şi conducătorul Observatorului astronomic din Cluj. In colaborare cu Observatorul astronomic din Paris a contribuit – împreună cu I. Armeanca şi Gh. Chis – la elaborarea Hărtii fotografice a cerului pentru secolul XX), G. Dumitrescu (a elaborat o nouă metodă de calcul a eclipselor de soare), I. Armeanca (a avut şi preocupări de astrofizică) şi Gh. Chis (a modernizat şi condus Observatorul astronomic din Cluj).

Remarcă. Se pare că primul observator astronomic a fost înfiinţat la Oradea (1450) de către episcopul Ioan Vitez (1408 – 1462).

Din 1951, Observatorul astronomic din Cluj devine Institut de cercetare subordonat Filialei Cluj a Academiei, iar în 1961 este reataşat Universităţii.

Filiala din Cluj a Institutului de matematică al Academiei (înfiinţat în 1948) devine (în 1957) Institutul de calcul numeric, condus de acad. T. Popoviciu. Din 1975 acesta devine Institutul de matematică, avându-l ca director pe decanul Facultătii de matematică, iar ca membri, cadre didactice de specialitate, cercetători, studenti. Aici se formează un puternic colectiv de cercetare în domenii precum: teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale, aproximarea funcţiilor şi cercetări operaţionale. Dintre cercetători îi amintim pe St. Berţi şi D. Ripeanu.

De asemenea, în cadrul Laboratorului aferent, aici s-a construit prima masină cifrică de calcul din Cluj, DACICC-1, urmată de DACICC-200.

Infiinţat în 1975, Centrul de calcul al Universitătii a avut un rol aparte atât în cercetare cât mai ales în formarea generaţiilor de studenţi.

Nu putem încheia acest paragraf fără a (re-)aminti principalele reviste de specialitate ale Clujului. Celebra revistă „Mathematica” îsi încheie prima serie în 1948, iar din 1959 continuă seria a doua. Menţionăm că „Buletinul Societătii de Stiinţe din Cluj” îsi încetează apariţia tot în 1948.

Intre anii 1946-47 fiintează revista Univesităţii „Bolyai” sub denumirea „Acta Bolyai”.

Apărută în 1950 sub titlul „Studii şi cercetări ştiinţifice. Academia R.P.R., Filiala Cluj”, această revistă se diversifică, iar din 1956 îşi ia titlul „Studii şi cercetări de matematică”. (La 1 ianuarie 1964 îşi încetează apariţia).

Seria de matematică a revistei „Studia Universitatis Babes-Bolyai” apare din 1956. De asemenea, începând cu 1991, „Studia Universitatis Babeş-Bolyai” series Mathematica conţinea un număr dedicat cercetărilor de Informatică, iar începând cu 1996 apare, în coordonarea Departamentului de Informatică, revista „Studia Universitatis Babeş-Bolyai” series Informatica.

Sub egida Institutului de Calcul din Cluj, apare în 1972 revista „Analiză numerică şi teoria aproximării” si „Revue d’Analyse numérique et de théorie de l’approximation”.


Informaţiile din această pagină au ca sursă cartea „Momente din Istoria Matematicii Clujene” de Prof. Dr. Nicolae Both şi Conf. Dr. Crăciun Iancu, publicată în 1998 de atelierul de multiplicare al Universităţii Babeş-Bolyai.

Google+TwitterFacebook