Academician prof. univ. dr. Dimitrie D. Stancu

TwitterFacebook

D. D. StancuAcademicianul prof. univ. dr. Dimitrie D. Stancu este una dintre personalităţile emblematice ale facultăţii şi universităţii noastre, matematician de talie mondială şi îndrumător desăvârşit a numeroase generaţii de matematicieni şi informaticieni răspândiţi în ţară şi în lume.

Viaţă si activitatea academicianului D.D. Stancu s-au suprapus practic cu viaţa Facultăţii de Matematică şi Informatică, la care a fost admis, în mod strălucit, în toamna anului 1947. Datorită rezultatelor remarcabile obţinute în facultate şi potenţialului de cercetare ştiinţifică ce-l dovedea, în 1951, a fost numit asistent la Catedra de Analiză Matematică, condusă atunci de reputatul academician Tiberiu Popoviciu. Începe imediat şi activitatea la doctorat, sub conducerea aceluiaşi Tiberiu Popoviciu, obţinând cu succes, în anul 1956, titlul de doctor în matematică, cu o teză de doctorat intitulată „Studiu asupra interpolării polinomiale a funcţiilor de mai multe variabile: aplicaţii la derivarea şi integrarea numerică”. Din comisia de doctorat, au făcut parte, ca şi referenţi ştiinţifici, personalităţi ştiinţifice de prim rang ale vremii: profesorii Miron Nicolescu, Adolf Haimovici şi Dumitru V. Ionescu.

În anul universitar 1961-1962 a beneficiat din partea Ministerului Învăţământului de un stagiu de specializare în Statele Unite ale Americii la University of Wisconsin, stagiu extrem de important în dezvoltarea ştiinţifică ulterioară a academicianului D.D. Stancu.

Continuându-şi pas cu pas ascensiunea pe poziţii didactice superioare, devine în 1968, profesor universitar la Catedra de Calcul Numeric şi Statistic din cadrul Facultăţii de Matematică. Din aceste poziţii didactice, a ţinut cursuri de înaltă ţinută ştiinţifică, cum ar fi: Analiză matematică, Analiză numerică, Teoria aproximării, Teoria probabilităţilor, Teoria constructivă a funcţiilor, etc.

A început activitatea de cercetare ştiinţifică la Catedra de Analiză matematică, sub îndrumarea academicianului Tiberiu Popoviciu, cel care i-a influenţat şi stimulat în mod decisiv activitatea. Temele principale de cercetare au fost cele de teoria interpolării, derivarea şi integrarea numerică, polinoame ortogonale, funcţii spline, aproximarea funcţiilor cu ajutorul operatorilor liniari şi pozitivi, aplicarea metodelor probabiliste şi combinatorice în teoria aproximării.

Şi-a dedicat, de asemenea, activitatea de cercetare ştiinţifică analizei numerice la frontieră cu informatica, fiind unul dintre pionerii acestui domeniu, cu o impetuoasă dezvoltare, în Cluj şi în România. Dacă astăzi Matematica şi Informatica din Universitatea Babeş-Bolyai sunt domenii cu rezultate excelente şi dezvoltare impetuoasă, un merit important îl are şi academicianul D.D. Stancu. A coordonat un număr impresionant de 46 de doctori în matematică, îndrumând astfel cu pricepere şi pasiune spre formarea ca cercetători valoroşi, numeroşi tineri studioşi din România, Germania sau Vietnam,

A scris cărţi si cursuri universitare si a publicat peste 120 de lucrări ştiinţifice de matematică în reviste de specialitate din tară şi din străinătate. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi a fost organizator de conferinţe ştiinţifice de prestigiu la universitatea noastră. Rezultatele sale au avut un impact internaţional puternic, fiind citat de peste 150 de ori, de mai mult de 100 de matematicieni de prestigiu din întreaga lume. Peste 50 de lucrări ştiinţifice au în titlu numele academicianului D.D. Stancu. Noţiunea de operator Stancu s-a impus în literatura de specialitate, fiind azi o sintagma cunoscută pentru specialiştii din domeniul teoriei aproximării şi analizei numerice. Ca o recunoaştere a rezultatelor sale profunde şi a impactului ştiinţific deosebit, Academia Română l-a ales, în 1999, ca şi membru de onoare, iar universităţile din Sibiu şi din Baia Mare l-au recompensat cu titlul de Doctor Honoris Causa.

Pe parcursul întregii sale activităţi a fost mereu un colaborator fidel al Institutului de Calcul Tiberiu Popoviciu al Academiei Române (angajat între 1956-1962, membru de onoare între 1962-1975, iar apoi membru al Consiliului Științific), fiind de asemenea, pentru foarte multă vreme, redactorul şef al revistei Revue d’analyse numérique et de théorie de l’approximation.

Activitatea didactică şi de cercetare a academicianului a fost completată de activităţi de răspundere în cadrul facultăţii noastre, unde a fost prodecan şi, mulţi ani la rând, şef al Catedrei de Calcul numeric şi statistic.

Pentru toate acestea, Facultatea de Matematică şi Informatică din universitatea clujeană îi este profund şi mereu recunoscătoare, plecându-se cu pietate şi respect în faţa prestaţiei didactice, a operei ştiinţifice şi mai ales a omului de suflet şi de mare caracter care a fost academicianul prof. univ. dr. Didi Stancu.

TwitterFacebook