Profesor Tiberiu Popoviciu

Google+TwitterFacebook

Tiberiu Popoviciu (1906-1975)

Savant de renume mondial. Prin lucrările sale, prin lecţiile şi seminariile ştiinţifice pe care le-a condus, a creat o Şcoală românească de Analiză numerică.

A fost un mare specialist în Analiza matematică, Teoria aproximării, Teoria convexităţii, Analiza numerică, Teoria ecuaţiilor funcţionale, Aritmetică, Teoria numerelor şi Teoria calculului.

Teza sa de doctorat, elaborată sub îndrumarea profesorului Paul Montel, la Paris, conţine bazele Teoriei Funcţiilor Convexe de Ordin Superior. Noţiunea de funcţie convexă de ordin superior, apare în teoria lui Tiberiu Popoviciu, ca rezultat al studierii comportării faţă de o clasă specială de funcţii, cea a polinoamelor de un grad dat. Acest concept stă la baza cercetărilor pe care le-a făcut Tiberiu Popoviciu în:

  • studiul reprezentării unei funcţii liniare A:C[a,b]→R de grad de exactitate n care nu se anulează pe nici o funcţie ƒε C[a,b] convexă de ordinal n pe {a,b];
  • studiul comportării polinoamelor de cea mai bună aproximare ale funcţiilor din C[a,b] convexe sau concave de un ordin precizat;
  • studiul restului în procedeele liniare de aproximare.

Şcoala întemeiată de Tiberiu Popoviciu a devenit cunoscută şi dincolo de hotarele României, nu numai prin numeroasele lucrări publicate de el şi de elevii săi şi prin cele 6 colocvii şi două seminarii cu participare internaţională organizate între anii 1957-1975 în cadrul Institutului de Calcul din Cluj al Academiei Române al cărui fondator a fost.

De numele lui Tiberiu Popoviciu se leagă prima monografie de teoria convexităţii, cunoscuta carte „Les Fonctions Convexes”. Deosebit de valoroase pentru învăţământul românesc au fost: cartea de Analiză Numerică şi cursurile de Analiză Reală, de Matematici Superioare, de Algebră şi de Analiză Matematică scrise de Tiberiu Popoviciu.

Cea mai lungă perioadă din activitatea sa didactică şi de cercetare, Tiberiu Popoviciu a petrecut-o la Cluj. Aici s-a ocupat de creşterea, din rândul tineretulu, a unor valoroşi cercetători, un rol important jucându-l „Seminarul de Teoria Aproximării cu aplicaţii la Analiza Numerică”, înfiinţat de el, în 1946, anul venirii sale la Cluj.

Institutul de Calcul din Cluj–Napoca a luat fiinţă în 1957, în baza Hotărârii Sesiunii Generale a Academiei, ca urmare a demersurilor făcute de Tiberiu Popoviciu, pe care l-a avut ca director până la desfiinţare, în 1975, prin decretul care punea capăt activităţii celor trei institute de matematică din ţară ale Academiei.

Activitatea sa la Institutul de Calcul a avut o puternică influenţă şi asupra muncii didactice. Acest lucru s-a concretizat prin predarea primelor cursuri de Limbaje de programare şi Maşini de Calcul din ţară.

În legătură cu rezultatele deosebite obţinute sub conducerea lui Tiberiu Popoviciu în domeniul tehnicii de calcul şi informaticii se pot menţiona următoarele:

  • în anul 1961 la Institutul de Calcul din Cluj se termină calculatorul DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj) care devine un nume cunoscut al primei generaţii de calculatoare româneşti. DACICC-1 făcea parte din generaţia a doua de calculatoare complet tranzistorizate.
  • În 1969 s-a realizat la Cluj-Napoca cel mai performant calculator de concepţie românească din perioada anilor 1960-1970.

DACICC-200 realiza 200.000 operaţii aritmetice/secundă, ceea ce era o performanţă la vremea respectivă. Din punct de vedere tehnologic DACICC-200 aparţinea generaţiei a doua de calculatoare, dar el conţinea multe elemente şi concepte ale generaţiei a treia (lungimea cuvântului era de 32 biţi, memoria era organizată în octeţi adresabili cu control de paritate, dispunea de un sistem hardware de tratare a întreruperilor, de o serie de mecanisme de execuţie paralelă a operaţiilor printre care pregătirea şi execuţia instrucţiunilor etc). Din punct de vedere software, la DACICC-200 apare pentru prima dată la noi în ţară, noţiunea de sistem de operare pentru un calculator de concepţie proprie. Sistemul de operare al calculatorului DACICC-200, conţinea un monitor care realiza gestiunea perifericelor, tratarea întreruperilor precum şi gestiunea regimului de lucru multitasking. Sistemul cuprindea de asemenea un compilator FORTRAN, două asambloare pentru două limbaje de programare (PAS şi MOL), un încărcător şi un bibliotecar.

În discuţii, în cercurile de prieteni s-a impus întotdeauna prin vastele sale cunoştinţe, din domenii foarte diverse.

Un aport deosebit de important în dezvoltarea matematicii clujene l-au avut seminariile de cercetare ale Institutului, seminarii care şi-au continuat activitatea şi după desfiinţarea Institutului.

Altă realizare remarcabilă a lui Tiberiu Popoviciu a fost reactivarea în 1958 a revistei „Mathematica” şi înfiinţarea în 1972 a revistei „Revue d’analyse numerique et la Theorie de L’approximation”.

A înfiinţat, în 1967, „Seminarul Itinerant de ecuaţii funcţionale” transformat apoi în „Seminarul Itinerant de ecuaţii funcţionale, aproximare şi convexitate” ale cărui sesiuni anuale se desfăşoară şi astăzi.

A organizat în calitatea sa de preşedinte al filialei din Cluj a Societăţii de Ştiinţe Matematice, consfătuiri cu profesorii de liceu, în mai multe oraşe din Transilvania (Braşov, Cluj, Arad, Satu-Mare), pentru introducerea elementelor de tehnică de calcul în învăţământul preuniversitar.

A fost un matematician activ şi creator până la brusca sa dispariţie, în 1975, la nici jumătate de an de la desfiinţarea Institutului pe care l-a creat şi condus.

(Prof. Dr. Wolfgang Breckner)
Google+TwitterFacebook